A învins banca fără avocat

  Traian Ţoca este unul dintre românii care, în anii dinaintea crizei, şi-a făcut un credit de nevoi personale. Pentru cele 22.000 de euro luate de la BCR în 2007, a plătit iniţial o dobândă fixă de 6,5%, după care aceasta a urcat la peste zece procente, devenind variabilă. Disperat, în 2010 bărbatul de 55 de ani s-a adresat Protecţiei Consumatorului şi a aflat că mai multe clauze din contractul său sunt abuzive.
  În 2011, cu dosarul în traistă, fără avocat, Traian Ţoca s-a adresat justiţiei şi a câştigat: BCR e obligată acum să îi recalculeze corect dobânda (EURIBOR + 1,5%), să-I restituie comisionul de acordare şi comisionul de urmărire a riscului. Decizia este executorie.
  BCR – care a utilizat în procesul împotriva lui Traian Ţoca o armată de avocaţi – afirmă că decizia instanţei e incorectă: „Este ilogic să forţezi un agent economic să vândă un produs sub costurile sale de finanţare. Este absurd ca bancă să fii forţată să dai un credit cu dobândă mai mică decât dobânda la depozit, adică să produci pierdere”. Banca Comercială Română mai avertizează că „aplicarea acestei logici la nivel de sistem bancar ar duce imediat la neputinţa de a mai finanţa întreaga economie”.
  
   sinteză de pe MONEY.RO

Despagubirea persoanelor care isi platesc medicamentele in spital

     Cu toţii cunoaştem situaţii în care la spital se comunică pacienţilor că nu există nici măcar materiale sau medicamente uzuale, bolnavii fiind îndrumaţi să le cumpere singuri. Pacienţii trebuie să ştie că au posibilitatea să solicite rambursarea cu medicamentele, materialele sanitare şi investigaţiile paraclinice efectuate în perioada spitalizării, care sunt garantate prin statutul lor de asiguraţi.


Dreptul bolnavilor de a-şi recupera banii cheltuiţi pe medicamente, în spital, este acordat prin Legea nr. 46/2003 - legea drepturilor pacientului.


    Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate pretinde ca aceste decontări să se poată face numai dacă achiziţiile din banii pacienţilor s-au făcut la recomandarea medicului curant, cu avizul şefului de secţie şi al managerului spitalului. C.N.A.S. intenţionează astfel ca prin aceste piedici birocratice să descurajeze solicitările de rambursare a cheltuielilor medicale.


Atenţie: Sunt spitale care îi pun pe pacienţi să semneze formulare că nu vor cere returnarea banilor. Chiar dacă ai semnat aşa ceva, un asemenea document este nul din punct de vedere juridic!


       Cum trebuie să procedezi într-o situaţie de acest gen, pentru a avea câştig de cauză:


-         păstrează reţetele prescrise de medic, copiile actelor medicale, chitanţele de la farmacie şi orice alt act din care să rezulte boala de care suferi şi cheltuielile făcute cu tratamentul


-         înregistrează cererea de rambursare la registratura spitalului, fără a solicita vreo aprobare


-         dacă nu ai primit răspuns favorabil, adresează-te instanţei de judecată şi solicită cheltuielile medicale plus cele de judecată.


Speţă: Un pacient din Târgu Mureş, care avea nevoie de stenturi, a fost informat că i se puteau acorda gratuit unele de 200 de euro. Pentru că pe aceste stenturi se dezvoltau frecvent plăci de aterom, pacientul a cerut în scris un model mai performant şi mai scump. Spitalul l-a refuzat, el le-a cumpărat din banii săi şi ulterior, în urma unui proces, a primit banii înapoi de la C.N.A.S.

    Faptul că nu aveţi bani pentru deschiderea unui proces nu trebuie să vă descurajeze. Puteţi solicita asistenţă juridică gratuită pe site-ul http://www.protectiapacientilor.ro/

9000 de euro despagubiri pentru muscaturile cainilor vagabonzi

  Referitor la articolul precedent Cine raspunde pentru muscaturile cainilor vagabonzi, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat ieri un verdict clar: STATUL ROMÂN!
  Instanţele din România au cerut reclamantei atacată de câini să indice care este instituţia vinovată de faptul că a fost muşcată de dulăii comunitari, apoi i-a respins despăgubirile pe motive procedurale. 
   Dar instanta europeana i-a facut dreptate. Iată motivarea, conform unui comunicat M.A.E.:

   S-a retinut ca, inca inainte de atacul suferit de reclamanta, exista o baza legala pentru crearea unei structuri specifice de supraveghere a cainilor comunitari, iar aceste reglementari in materie au fost de mai multe ori modificate, in principal in ceea ce priveste organizarea si controlul acestei structuri. S-a constatat ca in ciuda reglementarilor legale existente, problema cainilor comunitari nu s-a imbunatatit. Curtea a remarcat insa ca nu s-a mentionat nicio masura concreta pe care autoritatile ar fi  luat-o la momentul respectiv in vederea solutionarii problemei cainilor comunitari si nu s-a demonstrat ca legislatia si practica din acest domeniu ar fi fost de natura sa acorde un remediu adecvat victimelor atacurilor cainilor comunitari.
   S-a constatat ca sarcina impusa reclamantei, de a identifica autoritatea responsabila cu supravegherea organismului competent in ceea ce priveste cainii comunitari, a fost disproportionata, in conditiile in care potrivit legislatiei interne consiliile municipale sunt insarcinate sa creeze structuri care sa gestioneze situatia cainilor comunitari si primariile sunt insarcinate cu punerea in aplicare a politicilor consiliilor municipale. In consecinta, Curtea a considerat in unanimitate ca reclamanta nu a putut cere repararea prejudiciului pentru atacul suferit si a concluzionat ca nu a beneficiat de un drept de acces efectiv la un tribunal. In temeiul articolului 41 din Conventie, Curtea a obligat statul roman sa plateasca reclamantei 9.000 de euro cu titlu de daune morale si 20 de euro pentru cheltuieli de judecata.



cauza Georgel and Georgeta Stoicescu vs. Romania (nr. 9718/03)
google185f9a04323f851a.html