Sunt numeroase cazurile în care
executorul judecătoresc intră în domiciliul debitorului urmărit şi pune
sechestru pe bunurile mobile de valoare dinăuntru, chiar dacă la adresa
respectivă locuiesc şi alte persoane. În acel moment sau ulterior, debitorul
sesizează că bunurile sechestrate nu îi aparţin lui, ci unuia din colocatari.
Care este rezolvarea juridică ?
Temei legal: Art. 411 alin. 1 Cod de procedură civilă: Executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile
urmăribile ale debitorului,
chiar dacă acestea sunt deţinute de un terţ.
Prin urmare, când domiciliul
este comun, consider că executorul trebuie să se asigure că bunurile sunt ale
debitorului şi nu ale altei persoane care locuieşte la aceeaşi adresă. Faptul
că nu există documente justificative (facturi, contracte etc.) nu trebuie să
răstoarne sarcina probei de la executor la debitor.
Sunt însă cazuri în care
debitorul nu este acasă la momentul sechestrului; nu semnează procesul-verbal
sau, fără a înţelege prea clar ce se petrece, semnează fără a citi hârtia pe
care i-o întinde executorul.
Dacă debitorul semnează procesul-verbal
de sechestru în calitate de debitor şi chiar şi de custode, fără obiecţiuni, acest act reprezintă o
dovadă scrisă împotriva sa, dacă ulterior introduce contestaţie la executare.
Dacă însă debitorul nu a semnat
procesul-verbal, chiar în lipsa unor acte scrise, poate depune o contestaţie la
executare la Judecătoria de la locul instituirii sechestrului, pentru a face
dovada că bunurile nu îi aparţin. Proba se va face cu martori.
Mai util ar fi ca persoana
căreia îi aparţin bunurile să introducă contestaţie, conform art. 399 alin. 1 C.p.c.: Împotriva executării silite, precum şi
împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei
interesaţi sau vătămaţi prin executare.
Termenul de introducere a
contestaţiei este de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de
sechestru sau a luării la cunoştinţă despre măsura urmăririi bunurilor mobile !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu