A învins banca fără avocat

  Traian Ţoca este unul dintre românii care, în anii dinaintea crizei, şi-a făcut un credit de nevoi personale. Pentru cele 22.000 de euro luate de la BCR în 2007, a plătit iniţial o dobândă fixă de 6,5%, după care aceasta a urcat la peste zece procente, devenind variabilă. Disperat, în 2010 bărbatul de 55 de ani s-a adresat Protecţiei Consumatorului şi a aflat că mai multe clauze din contractul său sunt abuzive.

  În 2011, cu dosarul în traistă, fără avocat, Traian Ţoca s-a adresat justiţiei şi a câştigat: BCR e obligată acum să îi recalculeze corect dobânda (EURIBOR + 1,5%), să-I restituie comisionul de acordare şi comisionul de urmărire a riscului. Decizia este executorie.

  BCR – care a utilizat în procesul împotriva lui Traian Ţoca o armată de avocaţi – afirmă că decizia instanţei e incorectă: „Este ilogic să forţezi un agent economic să vândă un produs sub costurile sale de finanţare. Este absurd ca bancă să fii forţată să dai un credit cu dobândă mai mică decât dobânda la depozit, adică să produci pierdere”. Banca Comercială Română mai avertizează că „aplicarea acestei logici la nivel de sistem bancar ar duce imediat la neputinţa de a mai finanţa întreaga economie”.

  

   sinteză de pe MONEY.RO

Despagubirea persoanelor care isi platesc medicamentele in spital

     Cu toţii cunoaştem situaţii în care la spital se comunică pacienţilor că nu există nici măcar materiale sau medicamente uzuale, bolnavii fiind îndrumaţi să le cumpere singuri. Pacienţii trebuie să ştie că au posibilitatea să solicite rambursarea cu medicamentele, materialele sanitare şi investigaţiile paraclinice efectuate în perioada spitalizării, care sunt garantate prin statutul lor de asiguraţi.

Dreptul bolnavilor de a-şi recupera banii cheltuiţi pe medicamente, în spital, este acordat prin Legea nr. 46/2003 - legea drepturilor pacientului.

    Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate pretinde ca aceste decontări să se poată face numai dacă achiziţiile din banii pacienţilor s-au făcut la recomandarea medicului curant, cu avizul şefului de secţie şi al managerului spitalului. C.N.A.S. intenţionează astfel ca prin aceste piedici birocratice să descurajeze solicitările de rambursare a cheltuielilor medicale.

Atenţie: Sunt spitale care îi pun pe pacienţi să semneze formulare că nu vor cere returnarea banilor. Chiar dacă ai semnat aşa ceva, un asemenea document este nul din punct de vedere juridic!

       Cum trebuie să procedezi într-o situaţie de acest gen, pentru a avea câştig de cauză:

-         păstrează reţetele prescrise de medic, copiile actelor medicale, chitanţele de la farmacie şi orice alt act din care să rezulte boala de care suferi şi cheltuielile făcute cu tratamentul

-         înregistrează cererea de rambursare la registratura spitalului, fără a solicita vreo aprobare

-         dacă nu ai primit răspuns favorabil, adresează-te instanţei de judecată şi solicită cheltuielile medicale plus cele de judecată.

Speţă: Un pacient din Târgu Mureş, care avea nevoie de stenturi, a fost informat că i se puteau acorda gratuit unele de 200 de euro. Pentru că pe aceste stenturi se dezvoltau frecvent plăci de aterom, pacientul a cerut în scris un model mai performant şi mai scump. Spitalul l-a refuzat, el le-a cumpărat din banii săi şi ulterior, în urma unui proces, a primit banii înapoi de la C.N.A.S.

    Faptul că nu aveţi bani pentru deschiderea unui proces nu trebuie să vă descurajeze. Puteţi solicita asistenţă juridică gratuită pe site-ul http://www.protectiapacientilor.ro/

9000 de euro despagubiri pentru muscaturile cainilor vagabonzi

  Referitor la articolul precedent Cine raspunde pentru muscaturile cainilor vagabonzi, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat ieri un verdict clar: STATUL ROMÂN!
  Instanţele din România au cerut reclamantei atacată de câini să indice care este instituţia vinovată de faptul că a fost muşcată de dulăii comunitari, apoi i-a respins despăgubirile pe motive procedurale. 
   Dar instanta europeana i-a facut dreptate. Iată motivarea, conform unui comunicat M.A.E.:

   S-a retinut ca, inca inainte de atacul suferit de reclamanta, exista o baza legala pentru crearea unei structuri specifice de supraveghere a cainilor comunitari, iar aceste reglementari in materie au fost de mai multe ori modificate, in principal in ceea ce priveste organizarea si controlul acestei structuri. S-a constatat ca in ciuda reglementarilor legale existente, problema cainilor comunitari nu s-a imbunatatit. Curtea a remarcat insa ca nu s-a mentionat nicio masura concreta pe care autoritatile ar fi  luat-o la momentul respectiv in vederea solutionarii problemei cainilor comunitari si nu s-a demonstrat ca legislatia si practica din acest domeniu ar fi fost de natura sa acorde un remediu adecvat victimelor atacurilor cainilor comunitari.
   S-a constatat ca sarcina impusa reclamantei, de a identifica autoritatea responsabila cu supravegherea organismului competent in ceea ce priveste cainii comunitari, a fost disproportionata, in conditiile in care potrivit legislatiei interne consiliile municipale sunt insarcinate sa creeze structuri care sa gestioneze situatia cainilor comunitari si primariile sunt insarcinate cu punerea in aplicare a politicilor consiliilor municipale. In consecinta, Curtea a considerat in unanimitate ca reclamanta nu a putut cere repararea prejudiciului pentru atacul suferit si a concluzionat ca nu a beneficiat de un drept de acces efectiv la un tribunal. In temeiul articolului 41 din Conventie, Curtea a obligat statul roman sa plateasca reclamantei 9.000 de euro cu titlu de daune morale si 20 de euro pentru cheltuieli de judecata.


cauza Georgel and Georgeta Stoicescu vs. Romania (nr. 9718/03)

Cine raspunde pentru muscaturile cainilor vagabonzi

Zeci de mii de persoane sunt muşcate anual de câinii vagabonzi, în România. O mare parte din victime sunt din Bucureşti. Nu de puţine ori, cei atacaţi caută soluţia deschiderii unui proces împotriva instituţiei care se face vinovată de această stare de lucruri. Care este însă instituţia în cauză? Nu prea ştie nimeni.

Dar să vedem ce spune legea: Gestionarea cainilor fara stapan este obligaţia consiliilor locale, conform Legii nr 227/2002 pentru aprobarea OUG 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan.

Consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale au obligatia de a infiinta, in functie de necesitati […] servicii specializate pentru gestionarea cainilor fara stapan. Cainii fara stapan vor fi capturati si transportati in adaposturile serviciilor pentru gestionarea cainilor fara stapan, unde vor fi cazati o perioada de 14 zile.

Ce se întâmplă după 14 zile? Nu e greu de ghicit. Câinii ajung înapoi în stradă, numai că acum sunt sterilizaţi, o operaţie necesară dar dureroasă, datorită căreia nu de puţine ori câinii devin mai agresivi.

Deci, dacă aţi fost muşcat de un câine comunitar, nu fugiţi direct la spital, ci păstraţi-vă calmul şi luaţi datele de contact ale eventualelor persoane care au fost de faţă, pentru a le cita ca martori. Luaţi-vă certificat medical şi depuneţi o plângere la primărie + consiliul local pentru a arăta ce s-a întâmplat, a solicita luarea de măsuri şi eventual acordarea de despăgubiri.

Ulterior, în funcţie de răspunsul autorităţilor locale, vă puteţi adresa judecătoriei din localitate. Nu uitaţi că la proces aveţi nevoie de probe: martori + certificat medical. Citaţi ca pârât Consiliul Local şi Primarul (este organul executiv care pune în aplicare hotărârile de consiliu). E posibil ca durata procesului să vă descurajeze, dar dacă vreţi să puneţi presiune pe autorităţi pentru ca să nu mai păţiţi dv. sau familia acelaşi lucru, e nevoie de determinare şi perseverenţă.

Succes!

OMUL CARE A SCHIMBAT LEGEA !

        În spatele fiecărei reuşite a unui om de a schimba o lege nedreaptă stă o poveste personală despre NEDREPTATE. Dar puţini sunt cei care se avântă într-o luptă lungă şi istovitoare, fără mari sorţi de izbândă împotriva aparatului birocratic.

Astăzi, iată povestea unui asemenea om care a învins sistemul:

          Dirijorul Emil Havriliuc, fostul manager al Ansamblului Folcloric Ciprian Porumbescu din Suceava, povesteste ca in luna septembrie a anului 2008 un post local de televiziune a inceput o campanie de denigrare la adresa acestuia. "Visul meu era să transform Ansamblul într-un Teatru Muzical, dar n-am reuşit, pentru că în septembrie 2008 a început o campanie de denigrare a mea, dusă de către un post de televiziune din Suceava. În cadrul emisiunii redactorului-şef, aproape seară de seară, s-a derulat linşajul meu mediatic, care a culminat în emisiunea din 27 octombrie 2008, care avea titlul «Emil Havril­iuc, cancerul culturii sucevene»". 

          "La deschiderea acţiunii de daune morale împotriva acelui redactor şi a postului Bucovina TV, continuă dirijorul, am cerut 3 miliarde lei vechi, despăgubire, şi scuze publice în cadrul emisiunii în care am fost de­nigrat. Dar trebuia să plătesc înainte de primul termen 300 de milioane de lei (vechi – n.r.), taxa de timbru judiciar. Nu aveam de unde, ar fi trebuit să renunţ."

          Avocatul dirijorului era Ciomaga Iulian, din Iaşi: "Mi s-a părut enorm 300 de milioane de lei taxă de timbru şi am considerat că apărarea onoarei şi a reputaţiei unui om nu poate fi evaluată în bani, fiind o încălcare a articolului 1 alin. (3) din Constituţie, care spune că «demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, dreptatea… reprezintă valori supreme». Iar într-un asemenea cuantum, accesul la justiţie devine prohibitiv, încălcând din nou prevederile Constituţiei care, prin articolul 21, garantează ac­cesul liber la justiţie.”
         Avocatul Ciomaga Iulian s-a adre­sat Curţii Constituţionale, ridicând excepţia de neconstituţio­na­litate a art. 1, pct. 4 din O.G. 34/2001, care prevedea că taxa de timbru se raporta procentual la valoarea despăgubirilor morale. În mai 2009, prin Decizia 778, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emil Havriliuc.

          De­ci­zia Curţii Constituţionale este obligatorie. Emil Havriliuc a câştigat apoi procesul împotriva postului tv şi a redactorului-şef, ob­ţinând dreptul de a primi daune morale în valoare de 40 de mi­li­­oane lei (vechi – n.r.) şi scuze publi­ce în ca­drul emisiunii moderate de re­dac­torul-şef. Chiar dacă aceştia au făcut recurs, decizia CCR, obţinută în ur­ma de­mer­sului său, a modificat pentru totdeauna o lege strâmbă, desfiin­ţând "taxa de timbru" pentru toţi acei români care se vor adresa instanţelor cu o cerere de acordare a daunelor morale.

          Istoric: Acţiunile de daune morale au trecut prin diverse moduri de taxare: cu suma fixă de 200.000 lei, apoi s-a introdus o garanţie de 5%, ca din 2001 să se taxeze cu 10% din valoarea acţiunii. Curtea Constituţională a considerat că toate acestea încălcau articolele 1 şi 21 din Legea fundamentală.

         Acesta este sinteza unui articol publicat de Paula Anastasia Tudor în www.jurnalul.ro. Iată aici articolul integral: Omul care a desfiinţat "taxa de timbru" .

          P.S.: Aţi încercat şi dv. o acţiune de acest gen? Ce rezultat aţi obţinut? Lăsaţi comentariul dv. mai jos şi puteţi fi subiectul următorului articol despre oameni care au învins sistemul.

Sechestrarea de bunuri mobile care nu aparţin debitorului

 Sunt numeroase cazurile în care executorul judecătoresc intră în domiciliul debitorului urmărit şi pune sechestru pe bunurile mobile de valoare dinăuntru, chiar dacă la adresa respectivă locuiesc şi alte persoane. În acel moment sau ulterior, debitorul sesizează că bunurile sechestrate nu îi aparţin lui, ci unuia din colocatari.

Care este rezolvarea juridică ?

Temei legal: Art. 411 alin. 1 Cod de procedură civilă: Executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deţinute de un terţ.

Prin urmare, când domiciliul este comun, consider că executorul trebuie să se asigure că bunurile sunt ale debitorului şi nu ale altei persoane care locuieşte la aceeaşi adresă. Faptul că nu există documente justificative (facturi, contracte etc.) nu trebuie să răstoarne sarcina probei de la executor la debitor.

Sunt însă cazuri în care debitorul nu este acasă la momentul sechestrului; nu semnează procesul-verbal sau, fără a înţelege prea clar ce se petrece, semnează fără a citi hârtia pe care i-o întinde executorul.

Dacă debitorul semnează procesul-verbal de sechestru în calitate de debitor şi chiar şi de custode, fără obiecţiuni, acest act reprezintă o dovadă scrisă împotriva sa, dacă ulterior introduce contestaţie la executare.

Dacă însă debitorul nu a semnat procesul-verbal, chiar în lipsa unor acte scrise, poate depune o contestaţie la executare la Judecătoria de la locul instituirii sechestrului, pentru a face dovada că bunurile nu îi aparţin. Proba se va face cu martori. 

Mai util ar fi ca persoana căreia îi aparţin bunurile să introducă contestaţie, conform art. 399 alin. 1 C.p.c.: Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Termenul de introducere a contestaţiei este de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de sechestru sau a luării la cunoştinţă despre măsura urmăririi bunurilor mobile !!!

Recunoaşterea vechimii juridice pentru executorii bancari

            În Structura Clasificării Ocupațiilor din România, forma nouă supusă dezbaterii publice în 2011, executorii bancari sunt incluşi în grupa 2412 - Specialisti si consultanti în domeniul financiar si al investitiilor. Asta, în vreme ce grupa 261 cuprinde specialiştii în domeniul juridic. Pare surprinzător, dar deşi se solicită la angajare ca un executor bancar să aibă studii juridice, legea NU îi recunoaşte vechimea juridică pe perioada exercitării profesiei.

            Cadrul legal în baza căruia își desfășoară activitatea executorii bancari este stabilit prin Statutul Corpului Executorilor Bancari aprobat prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2628/1999. Executorii bancari nu aplică normele băncii la care sunt angajaţi ci “au îndatorirea să îşi exercite atribuţiile şi să efectueze orice act necesar pentru îndeplinirea executării cu respectarea strictă a dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi a celorlalte reglementări aplicabile în materie.” - art. 2 alin. 2.

            Condițiile de numire în profesie, atribuțiile, actele, obligațiile, incompatibilitățile, sunt aceleași și pentru executorii bancari, și pentru executorii judecătorești, după cum se poate constata din lectura paralelă a O.M.J. nr. 2628/1999 și a Legii 188/2000 (în baza căreia funcționează executorii judecătorești).  

          Pentru recunoaşterea vechimii juridice (necesară la trecerea în avocatură, spre exemplu) un executor bancar este însă nevoit să piardă timpul în instanţă pentru obţinerea unei hotărâri judecătoreşti în constatare a faptului că munca prestată de el a fost o muncă juridică.

          Motivarea instanţelor este simplă, logică şi legală:

-         art. 8 din Statutul Corpului Executorilor Bancari prevede că un executor bancar trebuie să îndeplinească condiţiile generale pentru numirea unui executor judecătoresc;

-         art. 35¹ din Lg. 188/2000 stabileşte că activitatea executorului judecătoresc este considerată vechime în funcţie juridică;

astfel că rezultă indubitabil că şi activitatea executorului bancar trebuie să beneficieze de aceeaşi recunoaştere a vechimii juridice, după cum corect a decis Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 2772/91/2010.

Executarea unei firme aflată în insolvenţă ?

 Mulţi administratori de firme se întreabă cum pot recupera o sumă de bani de la o societate care a intrat în insolvenţă. 

          Răspunsul este că nu mai pot recupera debitele pe căile obişnuite ale executării silite. Art. 36 din Legea nr. 85/2006 a insolvenţei prevede că “De la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.”

          Prin urmare, toţi creditorii participă la o acţiune comună de valorificare a bunurilor debitoarei în vederea recuperării sumelor datorate, iar acţiunea este efectuată de administratorul judiciar sub controlul judecătorului sindic.

          Pentru a fi parte în acest proces de recuperare, nu este suficient să deţineţi o creanţă, ci mai trebuie să depuneţi în termenul legal cererea de declarare a creanţei la instanţa de judecată (aveţi un model în anexă).

          Ulterior, se aşteaptă demersurile administratorului judiciar pentru a constata în ce măsură mai pot fi recuperate sumele datorate de debitoare. Din păcate, procedura durează ani buni iar lichidatorii par total dezinteresaţi de a mai recupera ceva în afara cheltuielilor şi onorariilor lor de executare.

O întrebare legitimă este aceea dacă există posibilitatea de a-l sancţiona în vreun fel pe asociatul sau administratorul firmei debitoare. În anumite cazuri, chiar există şi posibilitatea atragerii răspunderii personale a persoanelor care se fac vinovate de falimentul societăţii, dar despre asta cu altă ocazie.

Despre stadiul dosarului de insolvenţă puteţi obţine informaţii online, în două feluri, consultând http://noulportal.just.ro/ sau http://www.bpi.ro/cautare_debitor.php . Dacă nu vă descurcaţi, trimiteţi un mesaj şi vă ajut.

Urmarirea veniturilor din creditare firma

In situatia in care asociatul unic a creditat firma si are de retras bani, veniturile astfel obtinute se pot popri in temeiul art. 452 alin. 1 Cod de procedura civila : “Sunt supuse executarii silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.”

            Nefiind vorba de venituri periodice, consider ca acestea nu trebuie poprite in proportie de jumatate sau o treime, ci IN INTREGIME.

            Problema care se pune este de a sti daca societatea (care este controlata de chiar cel caruia i se instituie poprirea) datoreaza astfel de sume debitorului asociat iar daca le datoreaza, cand se vor restitui.

            Poprirea nu se poate face pe conturile societatii. Este insa permisa si recomandata depunerea unei adrese la banca unde firma are conturi, pentru a solicita ca debitorului sa nu i se permita retragerea in numerar a vreunei sume, sub forma de restituire imprumut societate sau dividende. Bineinteles, in prealabil trebuie poprite conturile persoanei fizice. In practica insa, debitorul poate ridica sumele cu care a creditat firma in numerar, chiar din firma: din incasarile curente sau alte surse.

            Oricum, este util ca executorul sa trimita societatii (tert poprit) o adresa de infiintare a popririi asupra oricaror sume datorate sau pe care le va datora debitorului (inclusiv dividende) si sa solicite expres firmei sa indice daca are de achitat bani asociatului. In lipsa unui raspuns din partea firmei, exista premisele introducerii unei cereri de validare a popririi asupra societatii, iar in caz de admitere a cererii si nerespectare, ulterior poate fi executata chiar firma.

             Executorii judecatoresti sunt insa reticenti la adoptarea unor astfel de masuri, deoarece sunt mai complicate, fara o finalitate previzibila si solicita efectuarea unor acte multiple, ale caror rezultate trebuie urmarite cu consecventa. 

Produse si servicii care nu isi merita banii

           Am dat peste un articol de Cristian Dogaru despre lucruri care nu fac toţi banii. Fiecare cred că la un moment dat a avut aceeaşi senzaţie. 
           Iată lista lui, lista voastră care ar fi ?
 

Ati cumparat ceva care v-a nemultumit profund, pentru a carui achizitie mama, nevasta, soacra, vecinii, colegii si copii, impreuna sau separat, v-au privit cu mila nedisimulata? Povestiti-ne pe indelete! Aveti mai jos lista mea.

1.Internetul mobil. "Beneficiez" de "serviciile" Orange de aproape 2 ani, timp in care internetul meu s-a miscat cu viteza melcului cuprins de melancolie in majoritatea cazurilor. Voi incerca sa migrez cand imi expira abonamentul la RDS, din simplul motiv ca este de cinci ori mai ieftin, 10 in loc de 50 de lei (cu conditia sa aiba la un moment dat si modemuri, pentru ca de cate ori am intrebat pana acum "tocmai se terminasera").

2.Plata facturilor de la multimatele ING.  Am avut la un moment dat de achitat o factura de utilitati de 1,5 lei (era vorba de o regularizare) iar costul total al transferului a fost de...4 lei. Platile mici si dese, cheia marilor succese financiare pentru banca. De cat sa platiti comisioane de transfer de 2,5 lei mai bine platiti factura in cauza la ghiseul unei banci care are un contract cu furnizorul, fara comision. Si nu trebuie sa va temeti ca veti alerga mai mult, cum au rasarit banci precum ciupercile veti gasi la primul colt de strada ce cautati.

3.Sejururile prin agentiile de turism in locurile unde ajung si low-cost-urile. Cand ai la dispozitie Booking.com si Wizz Air-ul, ar fi o mare naivitate sa apelezi la o agentie pentru un sejur in orasele unde ajunge compania de transport aerian. Agentiile se lauda ca obtin discounturi pentru grupurile mari, dar reducerile in cauza trec rareori de marjele de profit cu care opereaza agentia.

4.Cartile de economie de la editura Publica. In general de la 40 lei in sus. Masochistii puteau achizitiona gandurile lui Greenspan cam la 100 lei, in biecunoscutul lui jargon pasaresco-financiar. Da bine sa-l ai la vedere in birou, nu? Ma intreb daca executatii silit din SUA au achizitionat respectiva lucrare. Oricum, Scribd.com sa traiasca. Daca as fi mare fan, as adauga aici si cartile cu Harry Potter. Cred ca jumatate din banii ceruti pentru un exemplar vin din butaforia abil organizata la lansarea unui nou volum. Bine ca Rawling nu a facut un serial gen Dallas din cartile cu ispravile manuitorului de bagheta, ca ii baga pe nefericitii parinti in faliment.

5.Majoritatea apartamentelor noi din ansamblurile rezidentiale din Bucuresti, fie indecent de scumpe, fie intr-o locatie imposibila (vezi blocurile fratilor Negoita din Glina). Sper ca rabdarea bancilor sa aibe limite in ceea ce ii priveste pe dezvoltatori iar licitatiile pentru vanzarea apartamentelor sa gaseasca repede pretul corect.

6.Masinile de firma, noi. Cand ai acces la o sumedenie de second-hand-uri onorabile, cand parcurile firmelor de leasing gem de masini abandonate, sa iti iei masina noua e o fita inutila. Chiar si banalul Logan mi se pare ca nu isi merita banii. Sigur, pare ieftin in comparatie cu concurenta, dar la 10.000 euro gasesti vreo 2000 mp la 30-60 km de Bucuresti plus o casuta relativ locuibila pentru sfarsit de saptamana. Decat sa investesti ca sa bati pasul pe loc cu Loganul prin trafic eu as alege o livada si o gradina de zarzavat in afara orasului, chiar daca pentru asta as suporta hopurile din transportul in comun interurban. Costa cam mult mormanele astea de fiare care ne plimba intre casa si job, nu credeti?

7.Plasmele. Stiu, au fost destui fraieri care le-au platit acum 1-2 ani cu bani si mai grei, chiar prin credit. De ce as vrea sa-i vad pe Mihaela Radulescu, Dan Diaconescu, Andreea Marin mai in detaliu? Pe Cristoiu si Boc in marime aproape naturala? Care a fost ultimul lucru destept pe care l-ati auzit la televizor?

8.Softurile Microsoft. Compania practica o pozitie monopolista care n-ar supara pe nimeni daca n-ar exista preturi aberante pentru Windows-ul lui Bill Gates. Eu i-as cere public baiatului asta lacom sa nu se mai dea mare cu actele lui filantropice cat timp jumuleste de cateva sute de dolari de caciula milioane de liceeni ochelaristi, care mai si fac acnee de furie. Pirateria lor devine astfel un fel de haiducie anti-monopol care corecteaza preturile aberante solicitate de companie. Cu Linux inainte, mars!

9.Comisioanele brokerilor romani. Brokerii autohtoni sunt printre cei mai scumpi intermediari la cazinoul asta stiintific care se numeste bursa, pe principiul "daca sunt putini jucatori activi, sa ii taxam ca si cum ar fi multi".

10.Comisioanele si penalitatile societatilor de asigurari de viata. Cum adica nu exista valoare de rascumparare in primii 5 ani? Ce, baietii astia isi plaseaza banii in depozite in afara sistemului solar astfel incat adusul banilor la cerere, chiar cu viteza luminii, presupune zeci de luni?

11.Bijuteriile de aur si argint. Daca faci imprudenta de a le cumpara de la magazinul Unirea, descoperi cum manopera este echivalenta cu pretul aurului si de cateva ori peste in cazul argintului. Incercati cu monede daca va fascineaza metalele pretioase sau la casele de amanet daca nu vi se pare de prost gust sa va afisati cu bijuteriile de gat.

12.Serviciile avocatilor care tergiverseaza procesele pana se impaca partile, ale hair-stilistilor a caror munca dispare la primul dus si cofetarilor cu "brand" (primul cataif pe care l-am mancat la "Gheorg" era sa fie si ultimul).

13.Creditele cu dobanda fixa de la BCR, pe care banca le propune "dezinteresat" debitorilor cu probleme taman cand dobanzile sa pregatesc sa dea pasi buni inapoi.

14.Casele de lemn. Doar putin mai ieftine decat cele din caramida, cu cele mai mari marje de profit pentru dezvoltatori. Casele pe structura metalica (idem).

15.Biletele vandute de companiile rutiere de transport de calatori mai scumpe decat cele ale companiilor aeriene low-cost; anumite companii aeriene low-cost cu tarife de companii nationale.

http://www.baniinostri.ro/

Concediul de odihna - ce drepturi avem?

1. Cine poate beneficia de concediu de odihna ?
Concediul de odihna este un drept de care beneficiaza toate persoanele ce au calitatea de salariat. Persoanele ce lucreaza pe baza unei conventii civile sau comerciale, administratorii societatilor comerciale nesalariati, precum si angajatii ce au lipsit un intreg an calendaristic - ca urmare a unui concediu medical sau fara plata - nu au dreptul la concediu de odihna.


2. Pot sa transfer zilele de concediu de la un loc de munca la altul?
Da. Concediul se poate transfera de la un loc de munca la altul cu precizarea ca indemnizatia de concediu va fi suportata de ambii angajatori.


3. Care este numarul de zile de concediu de care pot beneficia?
Perioada minima de concediu - prevazuta legal in Codul muncii, Capitolul 3, art.140 - este de 20 de zile.Durata propriu zisa se stabileste la angajare sau negocieri ulterioare si apare precizata in cadrul contractului individual sau colectiv de munca. Pentru persoanele ce lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzători, alte persoane cu handicap şi tineri în vârstă de până la 18 ani, legea prevede un minim de 3 zile suplimentare de concediu.


4. Ce se intampla cu zilele de concediu neutilizate?
Se poate primi contravaloarea in bani a zilelor de concediu neefectuate? Zilele de concediu ce nu s-au utilizat in anul curent pot fi folosite pana la sfarsitul anului urmator. Zilele de concediu nu se platesc decat in cazul in care contractul individual de munca inceteaza, in acest caz valoarea sumei platite fiind proporţională cu durata de timp care s-a scurs de la începutul anului.


5. Cate zile de concediu pot sa iau odata (fara intrerupere) ?
Codul muncii prevede ca in cazul in care concediul este impartit, este obligatoriu ca unul din concedii sa aiba 15 zile neintrerupte.


6. Cine stabileste cand se poate lua concediul?
Din punct de vedere legal acest drept ii revine angajatorului. Aceste programari se fac cu consultarea salariatilor sau a reprezentantilor salariatilor. Angajatul are obligatia sa isi ia concediul in perioada stabilita cu exceptia cazului cand sunt motive obiective pentru care acesta nu poate fi luat.


7. Pot fi chemat din concediu inapoi la serviciu?
In caz de forta majora sau interese urgente, salariatul poate fi rechemat la servici din concediu. Important ! In cazul in care angajatul este chemat inapoi la serviciu din concediu, angajatorul are obligatia sa suporte toate cheltuielile revenirii angajatului si familiei acestuia precum si prejuducii pe care acesta le-ar putea suferi ca urmare a faptului ca a fost nevoit sa se intoarca anticipat la serviciu.


8. La cate zile de concediu fara plata am dreptul?
Numarul de zile de concediu fara plata ce se pot utiliza depinde de ceea ce este prevazul la acest capitol in concediul colectiv de munca sau regulamentul intern al angajatorului.

http://www.romjob.ro/

De cand se plateste TVA la tranzactiile imobiliare intre persoanele fizice?

de Dragos Mihnea

De ceva vreme, ANAF-ul ii urmareste pe cei care au facut tranzactii imobiliare pe persoana fizica si nu au platit TVA. Actiunea este una tipic romaneasca, in care Fiscul urmareste sa recupereze niste dari fara a avea legislatia clara si, cum altfel, retroactiv.

In prima faza, este vorba de perioada 2006-2008 in care au avut loc circa 278.120 de tranzactii imobiliare intre persoane fizice, a caror valoare depaseste 35.000 de euro fiecare. Insa, Codul Fiscal spune ca se aplica TVA la activitatile economice cu caracter de continuitate. "Mai exact, este vorba de exploatare comerciala ori Codul Comercial exclude tranzactiile comerciale dintre persoanele fizice de la comert", explica avocatul Gabriel Biris.

Prima clarificare aparuta in Codul Fiscal in ceea ce priveste caracterul de continuitate a aparut abia in ianuarie 2008. "Este vorba de articolele 127 si 141 care spun ca o singura tranzactionare pe an intre doua persoane fizice are caracter ocazional. De unde deduc ca doua in acelasi an pentru aceeasi proprietate inseamna continuitate", spune Garbis Kehain, reprezentant APAF (Asociatia pentru Prevenirea Abuzurilor Fiscale), asociatie ce sustine ca apara interesele a peste 300.000 de persoane care au realizat tranzactii din 2002.

De altfel, notarii au primit instiintare de la Ministerul de Finante ca aplicarea de TVA pentru astfel de tranzactii imobiliare se va aplica doar cu 1 ianuarie 2008. Intre timp, ANAF se trezeste in septembrie 2009 sa ceara aceasta taxa si pentru 2004-2007, plus penalitatile aferente. "Au inceput clientii din acei ani sa ma intrebe acum de ce nu le-am zis de acest TVA. Dar agentii imobiliari chiar nu stiau de taxa", spune Mihai Florescu, agent imobiliar si membru APAF.

Intre timp, 2004 s-a prescris pentru ca trecusera deja cinci ani pana in 2009. Cu alte cuvinte, Statul vrea TVA-ul de la cei care au vandut imobile pe persoana fizica incepand cu ianuarie 2005 de valori de peste 35.000 de euro.

"Abia in ianuarie 2010 a aparut o modificare la Codul Fiscal care spune ca astfel de tranzactii sunt explicitate prin norme, care au aparut imediat ulterior. Deci cred ca momentul zero este, de fapt, prima zi a acestui an", argumenteaza Biris.

Se pune acum problema de ce nu a facut nimic Statul in toti acesti sase ani. Daca nu cumva acum se platesc polite mai vechi.

Exista, insa, si voci care spun ca masura ar fi fost buna daca ii viza pe anumiti vanzatori de imobile pentru ca multi dezvoltatori mici au construit case, au platit TVA la materialele constructorilor si lucrari, iar apoi au vandut locuintele pe persoana fizica pentru a scapa de plata TVA-ului.

http://www.baniinostri.ro/

Cum sa-ti faci un PFA

de Razvan Pascu - razvanpascu.ro

Este mai simplu sa te autorizezi ca Persoana Fizica Autorizata (PFA) pentru ca aceasta, spre deosebire de o societate comerciala, are mai putine controale de la FISC si evidenta mai putina de tinut, singura grija fiind realizarea unei activitati care sa aduca profit, iar din acel profit sa plateasca impozitul de 16% anual.

Asadar, pentru a va autoriza ca PFA trebuie sa va adresati ONRC (Registrul Comertului) din localitatea in care domiciliati. Taxele totale sunt in jurul a 180 RON (include certificatul constatator, taxele de verificare si inregistrare denumire, taxa de inmatriculare, transmiterea declaratiilor catre autoritati, etc.), iar la final, dupa ce primiti toate autorizarile, va mai trebuie o stampila (aprox. 30 RON), facturier si chitantier (aprox. 15 RON) si un registru de control (25 RON). Procedura este destul de simpla si dureaza in total maxim o saptamana.

De mentionat este ca anul acesta cheltuielile cu benzina nu se incadreaza la rubrica "cheltuieli deductibile" si nu pot fi scazute din venituri, insa puteti face un contract de comodat intre masina voastra (proprietate personala) si PFA-ul vostru, avand astfel posibilitatea de a deduce cheltuielile cu intretinerea masinii. De asemenea, in anumite limite, exista posibilitatea de a contribui la fondurile de pensii facultative (fiind cheltuiala deductibila) sau de a plati prime de asigurare.

Documentele de care aveti nevoie pentru a va autoriza, sunt:
1. Cererea de inregistrare;
2. Dovada verificarii disponibilitatii si rezervarii firmei (original);
3. Carte de identitate original si copie;
4.Documente care atesta drepturile de folosinta asupra sediului profesional/punctelor de lucru cu semnaturi de la vecinii domiciliului in care se fixeaza sediul social;
5. Specimenul de semnatura al persoanei fizice autorizate (original);
6. Informatiile din cazierul fiscal;
7. Declaratia-tip pe propria raspundere care sa ateste indeplinirea conditiilor legale de functionare prevazute de legislatia speciala din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protectiei mediului si protectiei muncii.
8. Dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale: taxele de registru.
9. In functie de domeniul de activitate ales, o diploma care sa ateste certificarea in respectivul domeniu.

http://www.baniinostri.ro/

Cum se stabilesc despagubirile acoperite prin polita RCA

sursa: www.avocatnet.ro

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor a stabilit, prin Ordinul Nr. 21/2009, modalitatea de despagubire a persoanelor prejudiciate, in cazul producerii unui accident acoperit prin polita RCA.

Persoana prejudiciata are dreptul sa inainteze cererea de despagubire catre asiguratorul RCA, in cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea,sau catre asociatia Fondul de protectie a victimelor strazii, in cazul producerii unui risc acoperit din acest fond ori catre BAAR, in calitatea sa de birou gestionar.

Despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA in maximum 15 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, solicitat in scris de catre asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca.

Asiguratorul RCA poate desfasura investigatii privind producerea accidentului, in termen de cel mult 3 luni de la data avizarii producerii evenimentului asigurat, in conditiile in care respectivul accident nu face obiectul unor cercetari efectuate de autoritatile publice. In termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de catre partea prejudiciata ori de catre asigurat, asiguratorul RCA este obligat:

a) fie sa raspunda cererii partii solicitante, formuland oferta de despagubire potrivit propriilor investigatii cu privire la producerea evenimentului asigurat, in cazul in care se dovedeste indeplinirea conditiilor de asigurare si producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA;

b) fie sa notifice partii prejudiciate cu privire la motivele pentru care nu a aprobat, in totalitate sau partial, pretentiile de despagubire.

Daca asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute sau si le indeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea, la suma de despagubire cuvenita, care se plateste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1%, calculata pentru fiecare zi de intarziere.

Asiguratorii RCA pot acorda despagubiri si in cazul in care persoana pagubita a procedat la repararea vehiculului avariat inainte ca asiguratorii sa efectueze constatarea prejudiciului, daca imprejurarile si cauzele producerii evenimentului asigurat, precum si cuantumul pagubei rezulta din actele aflate la dosar.

In asemenea situatii, stabilirea marimii cuantumului pagubelor se face in baza datelor consemnate in constatarea amiabila, in actele incheiate de organele de politie, de unitatile de pompieri sau de celelalte autoritati publice competente, a documentatiilor privind costul efectiv al reparatiilor efectuate, coroborate cu preturile practicate de unitatile de specialitate, a declaratiilor scrise ale partilor implicate in accident si ale martorilor cu privire la accidentul produs, precum si a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatari ale asiguratorului, rezultate in urma examinarii reparatiilor executate la vehicul si, dupa caz, a inlocuirii eventualelor parti componente sau piese avariate, precum si cu investigatiile in legatura cu dinamica accidentului, localizarea acestuia.

Despagubirile se stabilesc prin hotarare judecatoreasca, in cazul in care:

1. se formuleaza pretentii de despagubiri pentru lipsa de folosinta a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectiva de despagubire, cu exceptia lipsei de folosinta a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciata isi realizeaza obiectul de activitate si pentru care detine licenta si autorizare in acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuarii reparatiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despagubire aferenta lipsei de folosinta se determina luandu-se in calcul tarifele pentru transporturi de marfuri sau de persoane, practicate de pagubit la data producerii pagubei. Sarcina probei apartine pagubitului si se face cu inscrisuri doveditoare;

2. se formuleaza pretentii de despagubiri pentru: hartii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre pretioase, obiecte de arta, obiecte din platina, aur sau argint, marci postale, timbre, precum si pentru disparitia sau distrugerea banilor;

3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana raspunzatoare de producerea prejudiciului, la cauzele si imprejurarile producerii accidentului, precum si la cuantumul prejudiciilor produse.

In cazul in care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despagubirile pot fi stabilite pe cale amiabila, daca:

1. potrivit legii, actiunea penala a fost stinsa sau poate fi stinsa prin impacarea partilor;

2. desi hotararea instantei penale a ramas definitiva si irevocabila, stabilirea despagubirilor civile ar urma sa se faca ulterior;

3. desi actiunea penala nu poate fi stinsa prin impacarea partilor, sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a) s-a dat rechizitoriu de trimitere in judecata sau din actele incheiate de autoritatile publice, semnate fara obiectii de proprietarul, utilizatorul ori conducatorul vehiculului asigurat, raspunzator de producerea prejudiciului, rezulta atat raspunderea civila a acestora, prejudiciile cauzate, cat si vinovatia penala a conducatorului auto care urmeaza sa fie trimis in judecata dupa finalizarea cercetarilor aflate in curs;

b) persoana prejudiciata isi ia un angajament scris prin care se obliga sa restituie de indata, partial sau total, despagubirea primita, in functie de hotararea instantei penale in ceea ce priveste fapta, faptuitorul si vinovatia.

La stabilirea despagubirii, in cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretentiile formulate de persoanele pagubite, tinandu-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fara a se depasi valoarea acestora din momentul producerii accidentului si nici limitele de despagubire stabilite prin polita de asigurare RCA.

In cazul in care cuantumul despagubirilor ca urmare a avarierii ori a distrugerii bunurilordepaseste, la data producerii accidentului, limita de despagubire stabilita prin polita de asigurare RCA, exclusiv cheltuielile facute in procesul civil, indiferent de numarul persoanelor pagubite si de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea pagubei, despagubirile se acorda, in limita acestei sume, fiecarei persoane pagubite, proportional cu raportul dintre limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare si totalul cuantumului despagubirilor. apartinand mai multor persoane in unul si acelasi accident de vehicul

In cazul in care cuantumul despagubirilor ca urmare a vatamarilor corporale sau a decesului mai multor persoane in unul si acelasi accident de vehicul depaseste, la data producerii accidentului, limita de despagubire stabilita prin documentul de asigurare RCA, exclusiv cheltuielile facute in procesul civil, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate si de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea prejudiciului, despagubirile se acorda in limita acestei sume, proportional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana vatamata, fara insa a se depasi, la data producerii accidentului, limita de despagubire stabilita prin polita de asigurare RCA.

Stabilirea despagubirilor in cazul vatamarii corporale sau al decesului

La stabilirea despagubirilor in cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane se au in vedere urmatoarele:

1. in caz de vatamare corporala:

a) diferenta dintre veniturile nete ale persoanei vatamate, probate cu documente fiscale, si indemnizatia primita din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul isi desfasoara activitatea si/sau, dupa caz, din fondurile bugetului asigurarilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii si a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din activitati desfasurate de persoana vatamata, probat cu documente justificative, in cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

c) salariul de baza minim brut pe economie, in cazul persoanelor pagubite aflate la data producerii accidentului in ultimul an de studii sau de calificare;

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident — cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentatie suplimentara, conform prescriptiilor medicale, probate cu documente justificative, si care nu sunt suportate din fondurile de asigurari sociale prevazute de reglementarile in vigoare;

e) cheltuielile cu ingrijitori pe perioada incapacitatii de munca, daca prin certificatul medical se recomanda acest lucru, insa nu mai mult decat salariul de baza minim brut pe economie;

f) daunele morale: in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania;

2. in caz de deces:

a) cheltuielile de inmormantare, inclusiv pentru piatra funerara, precum si cele efectuate cu indeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de imbalsamare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul pana la localitatea in care se face inmormantarea;

c) veniturile nete nerealizate si alte eventuale cheltuieli rezultate in perioada de la data producerii accidentului si pana la data decesului, prevazute la pct. 1, daca acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

d) daunele morale: in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania.

Stabilirea despagubirilor in cazul avarierii sau al distrugerii vehiculelor

Despagubirile pentru vehicule nu pot depasi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului si nici limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA.

Prin valoare ramasa se intelege valoarea acelor parti din vehicul ramase neavariate, demontabile si valorificabile, cuprinsa intre 0,1% si cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.

Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparatiilor partilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de inlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente reparatiilor si inlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preturile practicate de unitatile de specialitate, la care se adauga cheltuielile cu transportul vehiculului, precum si cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative. Prin unitati de specialitate se intelege persoanele juridice legal autorizate, care au in obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, parti componente, piese inlocuitoare si de materiale pentru acestea, cu exceptia celor in regim de consignatie, si/sau executarea de lucrari de intretinere si reparatie la vehicule.

Costul reparatiilor efectuate la vehicule se stabileste pe baza documentelor eliberate de unitatile de specialitate.

In cazul in care reparatiile vehiculului se efectueaza in regie proprie sau se solicita plata despagubirii inainte de efectuarea reparatiilor, costul acestora se stabileste pe baza evaluarii asiguratorului si, daca este cazul, a documentelor justificative privind platile facute, prezentate ulterior efectuarii reparatiilor. In astfel de cazuri cheltuielile cu manopera si costul reparatiilor nu pot depasi, pentru parti componente, piese sau materiale, preturile de vanzare si tarifele pentru manopera practicate de unitatile de specialitate.

Despagubirile nu pot depasi:

a) cuantumul despagubirii, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului si nici limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA, in cazul unei daune totale, in situatia in care pagubitul face dovada repararii vehiculului;

b) cuantumul despagubirii, diferenta dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului si valoarea ramasa si nici limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA, in cazul unei daune totale, in situatia in care pagubitul nu face dovada repararii vehiculului, si in cazul daunelor partiale.

Dauna totala se defineste ca fiind situatia in care cuantumul pagubei, asa cum a fost definit la alin. (3), depaseste 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.

Se acorda despagubiri si pentru:

1. acoperirea cheltuielilor facute in vederea limitarii pagubelor, daca au fost necesare ca urmare a accidentului si daca sunt probate cu documente justificative;

2. in cazul vehiculelor avariate care nu se mai pot deplasa prin forta proprie:
a) acoperirea cheltuielilor de transport al vehiculului, cu exceptia cazurilor de dauna totala, la unitatea de specialitate din Romania cea mai apropiata de locul accidentului care poate face reparatia sau la locul cel mai apropiat de adapostire a vehiculului;

b) cheltuielile de transport pana la localitatea de domiciliu al persoanelor care au efectuat voiajul in vehiculul avariat, fara a se putea depasi tariful prevazut pentru transportul cu avionul — clasa economic;

c) cheltuielile de transport al marfurilor aflate in vehicul, inclusiv in remorca/semiremorca tractata de acesta, pana la destinatie;

d) cheltuielile prevazute mai sus trebuie probate cu documente justificative.

ONORARIILE MINIMALE ŞI MAXIMALE pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti

Nr. crt.	Activitatea prestată	Onorariile minimale	Onorariile maximale
1.	Notificarea şi comunicarea actelor de procedură	20 lei	400 lei
2.	Executări directe:
	evacuări	150 lei	2.200 lei pentru debitor persoană fizică 5.200 lei pentru debitor persoană juridică
	încredinţarea minorului sau stabilirea domiciliului minorului	50 lei	1.000 lei
	vizitarea minorului	50 lei	500 lei
	puneri în posesie, grăniţuiri, servituţi, predări de bunuri etc.	60 lei	2.200 lei pentru debitor persoană fizică 5.200 lei pentru debitor persoană juridică
	desfiinţarea de lucrări sau construcţii	150 lei	2.200 lei pentru debitor persoană fizică 5.200 lei pentru debitor persoană juridică
3.	Executări indirecte:
	urmărirea mobiliară a creanţelor	- 60 lei pentru creanţe până la 1.000 lei - 60 lei plus 2% din suma ce depăşeşte 1.000 lei, pentru creanţe a căror valoare depăşeşte 1.000 lei	- pentru sume mai mici de 50.000 lei, onorariul poate fi până la 10% - pentru sumele cuprinse între 50.001 lei şi 80.000 lei, onorariul este de 3% - pentru sumele cuprinse între 80.001 lei şi 100.000 lei, onorariul este de 2% - pentru sumele ce depăşesc 100.000 lei, onorariul este de 1%
	urmărirea imobiliară a creanţelor	- 150 lei pentru creanţe de până la 1.000 lei - 150 lei plus 2% din suma ce depăşeşte 1.000 lei, pentru creanţe a căror valoare depăşeşte 1.000 lei	- pentru sume mai mici de 50.000 lei, onorariul poate fi până la 10% - pentru sumele cuprinse între 50.001 lei şi 80.000 lei, onorariul este de 3% - pentru sumele cuprinse între 80.001 lei şi 100.000 lei, onorariul este de 2% - pentru sumele ce depăşesc 100.000 lei, onorariul este de 1%
4.	Poprire	- 60 lei pentru creanţe până la 1.000 lei - 60 lei plus 2% din suma ce depăşeşte 1.000 lei, pentru creanţe a căror valoare depăşeşte 1.000 lei	- pentru sume mai mici de 50.000 lei, onorariul poate fi până la 10% - pentru sumele cuprinse între 50.001 lei şi 80.000 lei, onorariul este de 3% - pentru sumele cuprinse între 80.001 lei şi 100.000, onorariul este de 2% - pentru sumele ce depăşesc 100.000 lei, onorariul este de 1%
5.	Protestul de neplată la cambie, bilet la ordin şi cecuri	150 lei	400 lei
6.	Constatarea unor situaţii de fapt şi inventarierea unor bunuri (art. 239 din Codul de procedură civilă)	100 lei	2.200 lei pentru debitor persoană fizică 5.200 lei pentru debitor persoană juridică
7.	Vânzarea la licitaţie publică a bunului ce face obiectul împărţelii judiciare	150 lei	2.200 lei
8.	Sechestrul asigurător	100 lei	1.200 lei pentru debitor persoană fizică 2.200 lei pentru debitor persoană juridică
9.	Sechestrul judiciar	100 lei	1.200 lei pentru debitor persoană fizică 2.200 lei pentru debitor persoană juridică
10.	Poprirea asigurătorie	100 lei	1.200 lei pentru debitor persoană fizică 2.200 lei pentru debitor persoană juridică
11.	Proces-verbal de ofertă reală	50 lei	350 lei
12.	Orice alte acte sau operaţiuni date prin lege	50 lei	200 lei
13.	Confiscări	10% din valoarea realizată	10% din valoarea realizată
14.	Consultaţii în legătură cu constituirea actelor execuţionale	20 lei	200 lei

Conform Ordinului nr. 2550/2006 din 14/11/2006 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 936 din 20/11/2006:

Art. 2. - Pentru persoanele cu venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, onorariile minimale şi maximale se stabilesc la jumătate din onorariile minimale, respectiv maximale, prevăzute în anexă. Dovada veniturilor sub salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se face cu declaraţie pe propria răspundere a persoanei cu astfel de venituri, aceasta având obligaţia de a depune şi un certificat de atestare fiscală eliberat de administraţia financiară. Onorariile pot fi achitate şi în tranşe, care nu pot fi mai multe de patru, până la sfârşitul executării silite.

Medicul care a învins sistemul

Autor: Mihaela Iacob 

Doctorul Paul Şerban a avut curajul să se judece pentru drepturile lui. El a câştigat în instanţă 80.000 de lei de la Casa Asigurărilor de Sănătate Medic de familie în satul Nicşeni, judeţul Botoşani, dr. Paul Şerban s-a luptat singur împotriva sistemului sanitar din România. Pe lângă demascarea metodei de a semna în alb unele contracte dintre medicii de familie de la sate şi Casa Judeţeană a Asigurărilor de Sănătate (CJAS) Botoşani, el şi-a recuperat şi sporurile salariale care nu-i fuseseră acordate.

După trei ani de procese, Tribunalul Bucureşti i-a dat câştig de cauză medicului, obligând CJAS Botoşani să îi achite sporuri în valoare de 80.000 de lei. "Toţi au crezut că e o nebunie să te lupţi cu sistemul. Dar nu am putut da înapoi. În Comisia de audit m-a luat gura pe dinainte şi am spus ce se întâmplă la Botoşani. Atunci au început să curgă controalele pe capul meu. M-au hăituit doi ani şi au încercat să mă dea afară din sistem. Dar nu au reuşit", a spus dr. Paul Şerban.

În 1988, el a preluat "policlinica" din Nicşeni - un sat sărac situat la 30 km de Botoşani. Doctorul Şerban a fost cazat într-o încăpere unde se creşteau viermi de mătase. Experienţa "instalării" la sat după nouă ani de muncă în marile clinici universitare din ţară a fost dură. Cabinetul medical era o paragină, curentul se oprea la ora 20.00, intervenţiile se făceau la lumânare, iar medicii nu rezistau aici decât un an. De apă curentă nici nu putea fi vorba. "A fi medic de familie în mediul rural înseamnă răbdare şi devotament. Dacă nu eşti născut în acest mediu, trebuie să faci un mare efort ca să te adaptezi", a declarat medicul.

După Revoluţie, Paul Şerban s-a implicat în diverse proiecte europene şi a primit chiar diplomă de excelenţă din partea Colegiului Medicilor din Olanda pentru colaborarea sa la editarea unui ghid despre durerea lombară. Meritele nu i-au fost recunoscute de Colegiul Medicilor din România. Curând, avea să aibă parte de alte suprize. În anul 2002, când, la reînnoirea contractului cu CJAS, el a fost obligat să semneze contractul în alb, la fel ca toţi ceilalţi 70 de medici de familie din judeţ. "Ni se dădea doar ultima pagină a contractului şi ni se cerea să semnăm în alb. De negociere nici nu putea fi vorba!", spune medicul.

Obligaţi să semneze contractele cu CJAS Botoşani în alb, medicii de familie erau, practic, de acord cu toate prevederile impuse de superiori, care erau trecute ulterior în acte. Aşa se face că sporurile legale pe care statul le garanta medicilor de familie de la sate pentru condiţiile mizere în care lucrau nu au ajuns vreodată la cabinetele de la ţară. Sute de miliarde de lei vechi care ar fi trebuit să acopere cheltuielile medicilor, să rezolve problemele s-au pierdut pe drum. "Unii au primit sporuri de 10-15%, alţii deloc. Nu puteam obiecta pentru că semnătura noastră era pe contracte. Eu am ajuns să mă rog la juristul CJAS Botoşani ca să îmi pot vedea contractul de muncă. De fiecare dată am fost refuzat", mai spune dr. Paul Şerban.

Sătul să facă medicină ca în Evul Mediu şi cu bani aduşi de acasă, medicul Şerban a hotărît să denunţe conducerea CJAS Botoşani la forurile superioare de la Bucureşti. Cum era de aşteptat, ancheta demarată în anul 2004, la Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate Botoşani, a arătat că nu se fac ilegalităţi la CJAS Botoşani. În lipsa unor nereguli la cabinetul medical Nicşeni şi în activitatea medicului Şerban, scandalul creat în jurul sporurilor "pierdute" s-a stins. "Când am văzut că nu se rezolvă absolut pe plan intern şi toţi îşi apără interesele, am dat în judecată CJAS. Niciun coleg nu a vrut să se mi se alăture", a mai declarat medicul.

Medicul Şerban a solicitat în instanţă plata sporurilor cuvenite pentru activitatea sa în mediul rural, în perioada 2002-2004, în valoare de 1,2 milioane de lei. După ani de procese, CJAS Botoşani a fost obligată să îi achite sporuri în valoare de 80.000 de lei şi cheltuieli de judecată în valoare de aproape 7.000 de lei. Hotărârea nu este însă definitivă. Juriştii CJAS Botoşani au formulat recurs, procesul urmând să se judece peste două luni. Cei de la cârma CJAS Botoşani recunosc indirect înfrângerea. "Chiar dacă va câştiga acest medic procesul, ceilalţi medici de familie nu mai au cum să ne dea în judecată pentru sporuri pentru că perioada a expirat. Dacă aveam jurişti buni, am fi câştigat procesul, mai ales că medicii au semnat contractele şi e greu de demonstrat acuzaţiile medicului Şerban, a explicat Rodica Huţuleac, şef interimar la CJAS Botoşani. 

http://www.adevarul.ro/articole/2008/medicul-care-a-invins-sistemul.html